Da, stiu am facut o pauza destul de lunga de scris. Am inselat asteptarile unora dintre voi. Am fugit. Am luat-o la goana. Recunosc. Ultimele luni din viata mea au fost un haos total, o agitatie continua, in care m-am pierdut pur si simplu. Am uitat cine eram. Vroiam sa fiu altcineva. Apoi m-am tot cautat, am incercat sa descopar laturi noi de-ale mele, sa-mi testez limitele, dar nu s-a intamplat nimic spectaculos. M-am trezit intr-un final la realitatea mea. Cea veche. Acelasi om care are nevoie sa viseze constant, sa traiasca pentru cultura, si nu atat de mult pentru civilizatie (si aici ma refer la evitarea cat mai mult a materialismului in care traim fortati de nevoi). Ce a generat aceasta situatie? E atat de simplu, incat nici nu stiu daca are rost sa imi amintesc factorul declansator. Motivatii noi, valuri crepusculare si trairi intense. E vara.
M-am reintalnit cu mine la mare. Sunt de vreo saptamana aici, iar efectul curator nu s-a lasat mult asteptat din cate pot observa. O adiere mai puternica simtita de piele, o mare primitoare si un cer cat mai albastru mi-au devenit prieteni. L-am ascultat pe Schubert in casti sau in minte si am creat o atmosfera cat mai placuta pentru fluxul gandurilor. Am inchis ochii des, am calatorit imaginar in alte epoci si am creat personaje cu nume. M-am jucat si inca o fac. Nu pot trai fara. Imi scot ideile la exterior cu un ac, ca pe niste fire. Culoare. Natura m-a facut sa ma regasesc. Mereu ne vom intoarce la natura. La origini, la pamant..E frumos ce mi se intampla..Singuratatea e libertate. Si inactiunea e libertate, dar nu asta caut. Sufletul meu danseaza pe acorduri duioase si calde, si-mi pune sangele din trup in valuri. Ce frumos e totul si cat de important e sa ai ocazia sa constientizezi asta..cateva secunde..Lucrurile simple aduc fericirea, m-am convins eu de asta. Si cel mai important e sa ramai aceeasi persoana intotdeauna, sa nu te schimbi pentru nimeni, si sa-ti valorifici calitatile pana in maduva..Mi-a fost dor de voi..Am revenit..
